Sătul de străinătăţuri şi de capitalismul românesc, un ilendean s-a întors la origini, la propriu! În curtea casei, dar mai ales în locuinţa personală unde până nu demult a funcţionat reprezentanţa Husqvarna destinată posesorilor de motoferăstraie din zonă, nu demult a luat naştere un veritabil muzeu, autointitulat. Deşi exponatele pot fi văzute doar într-un cadru privat, proprietarul lor doreşte să intre în circuitul turistic şi cultural al comunei şi zonei tradiţionale de pe Valea Someşului, pentru a le face cunoscute tuturor.
Într-o lume prinsă în angrenajul automatizării şi a tehnologiei avansate, un locuitor al comunei Ileanda din judeţul Sălaj, s-a gândit să renască tradiţia prin conservarea şi păstrarea unor obiecte vechi. Deşi această preocupare pare la o primă vedere a fi o ciudăţenie, până la urmă s-a dovedit a fi de fapt un lucru lăudabil şi de apreciat. Încercarea de-a înfiinţa un muzeu îi aparţine lui Adrian SATMARI, care a adunat lucruri vechi provenite, în cea mai mare parte, din satul său natal, Şasa.
Spaţiul de amenajare a acestora este curtea casei şi două camere ale locuinţei sale. Ideea i-a venit în timpul celor opt ani lucraţi în Italia, unde făcea curăţenie la patru muzee. Înstrăinarea l-a determinat să fie mai aproape de trecut şi de tradiţia ţării de unde provine. Imediat după întoarcerea sa din străinătate şi-a deschis un magazin cu piese pentru motoferăstraiele Huqvarna. După închiderea magazinului i-a venit ideea de-a da clădirii o altă destinaţie:
Adrian SATMARI: ,,Mă gândeam să deschid un bar, dar nu puteam suferi să văd o anumită categorie de oameni pe lângă casă, aşa că a fost încă un motiv în plus să-i dau o altă destinaţie, cea de muzeu.”
În prima cameră încă de la intrare se poate vedea furca de tors cu fuior, în centrul încăperii tronează un război, care a fost al bunicii sale, pe perete este expus un spăcel care fusese al mamei lui, iar o ştergură ţesută înconjoară icoana Maicii Domnului. Pe rafturi, în fundul camerei se pot observa câteva obiecte folosite în domeniul tâmplăriei: rindea, sleder(burghiul tradiţional pentru lemn)sau dălţile de toate mărimile folosite la scrijelitul lemnului în trecut.
Oalele de lut stau în apropierea felinarelor ce au luminat viaţa oamenilor de demult. Alte obiecte redau preocupările femeilor din satele ardeleneşti, cum ar fi ţesutul la război, cu obiectele auxiliare regăsite şi recuperate din calea timpului: sucale, suveici sau spălatul hainelor cu ajutorul durgalăului (strămoşul fierului de călcat).
Cea de-a doua cameră a fost amenajată cu scopul de-a reda o anumită atmosferă din trecutul ambiental. Ladă de zestre, podişorul, patul cu strujac(salteaua tradiţională umplută cu paie), masa, scaunele ştergurile ţesute şi picturile pe sticlă vechi de aproape o sută de ani, stau mărturie la crearea unui aer cu iz de străvechi. În curte stau obosite de vreme carul, plugul, semănătoarea şi alte obiecte specifice preocupării de-a munci pământul în spaţiul satului românesc.
Dincolo de intenţia sa de-a deschide un muzeu cu obiecte vechi, scopul este şi acela al existenţei unui lăcaş de cultură în localitate. Prietenii şi cunoştinţele care au vizitat acest muzeu în devenire sunt încântaţi de ceea ce văd. Intenţia colecţionarului este de-a aduna şi mai multe obiecte vechi din alte localităţi ale comunei, sperând, în urma demersurilor efectuate, că va primi acceptul de-a deschide oficial Muzeul Sătesc în Ileanda.
Mirela ONIGA
