Ca în fiecare an, Înălţarea Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 septembrie, este cea mai veche sărbătoare închinată Crucii, dar şi zi de post şi ajun. Aceast prilej coincide cu tradiţia la Cchizeni de zeci de ani, unde praznicul închinat Sfintei Cruci, a reprezentat încă o dată pentru locuitorii satului, o reală bucurie cu o profundă valoare religioasă.
În satul Chizeni comuna Gâlgău la hramul „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel” respectiv „Înălţarea Sfintei Cruci”, au fost prezenţi zeci de credincioşi, veniţi din localităţile învecinate, fii ai satului, dar şi din alte judeţe, puţini la număr. Sfânta liturghie a fost săvârşită de şase preoţi din parohiile vecine, dar şi de preotul paroh, duhovnicul bisericii din Chizeni, Florin Marian Pop.
Preotul paroh Vasile Rablău a ţinut să pricizeze multe cuvinte de învăţătură despre însemnătatea Sfintei Cruci, dar şi ce simbolizează aceasta:
„dacă ne uităm la icoana Învierii Mântuitorului vedem că, Crucea merge până în iad cu partea de jos sprijinindu-se cu braţele pe pământ, acest lcuru simbolizează o scară pe care cei din iad, drepţii de dinainte de învierea Mântuirorului, au urcat pe această Cruce, şi la capătul Crucii de sus era mâna Domnului, deci dreapta lui Dumnezeu i-a scos de acolo şi i-a adus, pentru că atunci s-a deschis din nou raiul ca toţi să poată să se mântuiască. Crucea este un fel de scară, pe care după despărţirea sufletului de trup, sufletul nostru se urcă spre Împărăţia lui Dumnezeu, dar se urcă pe această scară numai acele suflete care aici pe pământ, au fost învăţate să trăiască sub Crucea lui Hristos”.
De asemenea, Preotul Rablău mai spune că:
„ne uităm la Cruce, dar nu se închinăm lemnului, în schimb ne închinăm Celui care a murit pe Cruce şi a sfinţit lemnul”, referindu-se la acele persoane care detestă Crucea şi nu se închină ei şi sfintelor icoane.
Zecile de credincioşi prezenţi la slujba Înălţării Sfintei Cruci de la Chizeni, au fost vizibil emoţionaţi şi emanând parcă o profundă bucurie sufletească, de cuvintele înălţătoare şi poveţe de învăţătură ale acestei sărbători.
Vasile Rablău duhovnicul parohiei din Ileanda, a mai amintit şi de aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul:
” Constantin cel Mare a trimis-o pe masa sa, Elena, la Ierusalim să găsească cinstita Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul. După multe căutări, un bătrân pe nume Chiriac, i-a spus, că romanii au aruncat-o într-o peşteră şi au aruncat peste ea, gunoaie, a mers acolo şi a găsit cele trei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul şi cei doi tâlhari. Dar se punea întrebarea, care este Sfânta Cruce cea adevărată a mântuitorului. Şi întâmplându-se ca în acel timp, să treacă un mort pe acolo, au atins cele trei Cruci pe rând, şi când au atins Crucea Mântuitorului, mortul a înviat. Ş-atunci, toţi s-au închinat până la pământ, spunând, doamne miluieste-ne. Cu sobor mare au adus Crucea la Ierusalim, dar pentru că venise multă lume s-o vadă, poporul a strigat s-o ridice pe ceva mai înalt s-o vadă măcar toţi, dacă n-o pot atinge”.
Aflarea Sfintei Cruci a avut loc pe 13 septembrie, în aceeaşi zi în care s-a sfinţit biserica Sfântului Mormânt. Potrivit cercetătorilor, Aflarea Sfintei Cruci şi Înălţarea Sfintei Cruci, au fost sărbători separate şi cinstite la date diferite. În acest sens, părintele profesor Ene Brănişte, susţine că, în vreme ce Înălţarea Crucii se prăznuieşte pretutindeni (inclusiv la catolici) pe 14 septembrie, Aflarea Sfintei Cruci este sărbătorită la date diferite: în Biserica apuseană pe 3 mai, în Biserica din Alexandria pe 4 mai, iar la copti pe 6 martie.
Preotul paroh, duhovnicul bisericii din Chizeni, Florin Marian Pop, a îndemnat credincioşii prezenţi la slujbă, să pună în practică frumoasele cuvinte de învăţătură rostite de soborul de preoţi, pe parcursul sfintei liturghii.
În calendarul ortodox avem şi alte zile închinate Sfintei Cruci – Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei şi de viata făcătoarei Cruci – sărbătorită pe 1 august – Arătarea semnului Sfintei Cruci Împăratului Constantin prăznuită pe 7 mai – Duminica a treia din Postul Paştilor – Două duminici speciale, notate în calendar ca Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci şi Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci şi Două zile pe săptămână – miercurea şi vinerea sunt consacrate cinstirii Sfintei Cruci.
Andreea POCOL
