Proiectul Aducţiunii apei potabile din sursa Gilău este pe tapetul autorităţilor judeţene de peste zece ani, dar nici acum nu a prins contur. Nici măcar pe hartie. Sălăjenii, neavand de ales, beau şi acum apă din Virşolţ, sursă despre care factorii de resort spun că este bună. Dar nu mai bună decat cea de la Cluj.
După multe zbateri ale celor care s-au aflat la carma judeţului Sălaj, s-a ajuns la un moment dat la concluzia, unanim impărtăşită, că sălăjenii vor bea apă de la Cluj, din sursa Gilău. De cand s-a admis ca benefică şi sustenabilă această variantă, locuitorii judeţului s-au… „imbătat”, insă, doar cu apă de Virşolţ sau din alte aducţiuni locale. Pentru apa de la Cluj nu s-au făcut, pană astăzi, decat studii şi estimări de costuri, insă concret nimic. Directorul Companiei de Apă Someş Cluj, Sucursala Sălaj, Marcel Zaharia, a admis că „din punct de vedere al calităţii, apa de la Gilău este mai bună decat cea de la Virşolţ. Şi sursa Virşolţ este bună pentru că se incadrează in limitele acceptabile, iar debitul este suficient, dovadă fiind faptul că in 2011, care a fost cel mai secetos an din ultimii 25, nu au fost probleme de alimentare a populaţiei”.
Reprezentanţii administraţiei judeţene au făcut mult tam-tam pe tema aducţiunii apei potabile de la Gilău, insă incet-incet totul a fost dat uitării. Raţiunea principală pentru care s-a dorit la acea vreme racordarea intregului judeţ la apa din acumularea de la Gilău a fost aceea că Sălajul ar avea asigurată apa in cantitate suficientă şi, in plus, aceasta ar fi de cea mai bună calitate. Marcel Zaharia a explicat că la Gilău există staţie de tratare cu o capacitate suficientă. „Prin sistemul de tratare al Clujului se asigură apă fără gust şi fără miros, ceea ce la Virşolţ nu putem asigura. Mai mult, din sursa Gilău ar beneficia de apă toată populaţia Sălajului, in timp ce de la Virşolţ sunt racordate localităţile Zalău, Şimleu Silvaniei, comunele Hereclean şi Bocşa, mai precis 80.000-90.000 de consumatori”, a menţionat directorul Sucursalei Sălaj a CAS. Acesta a mai arătat că reprezentanţii firmelor de consultanţă au invocat faptul că aducţiunea apei de la Gilău ar fi o investiţie de mare valoare şi ar fi util şi mai ieftin să se reabiliteze staţia de tratare a apei de la Virşolţ, pentru proiectul de reabilitare fiind necesari de 10-12 ori mai puţin bani decat pentru aducţiune. Marcel Zaharia a informat că aducţiunea de apă de la Gilău ar costa 70 de milioane de euro şi ar avea nevoie doar pentru lucrările de execuţie patru ani, nemaivorbind de timpul necesar realizării documentaţiei, studiilor, proiectelor şi avizelor aferente. „Nu ne-am grăbit cu această investiţie pentru că ea nu putea fi inclusă in proiectul POS Mediu, presupunand sume mari pentru realizare. S-a făcut insă studiul de fezabilitate şi ţinem cont de acest proiect in momentul identificării unei surse de finanţare”, a susţinut Marcel Zaharia.
Totuşi, zălăuanii beau apă bună
Directorul Sucursalei Sălaj a CAS spune că anul trecut a demarat, la nivel de judeţ, un proiect menit să imbunătăţească calitatea apei din sursa Virşolţ. Este vorba de proiectul „Reabilitarea staţiei de tratare Virşolţ şi sursele de apă Jibou, Cehu Silvaniei şi Huedin”, demarat in 18 aprilie 2011. Lucrările sunt finanţate din bani europeni, prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, 74 la sută din total sunt fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană, 11 la sută reprezintă contribuţia de la Guvernul Romaniei, 12 la sută este un credit bancar luat de CAS şi 1,9 la sută constituie susţinerea financiară alocată de autorităţile locale. Suma totală prevăzută pentru această investiţie se ridică la valaorea de 25,499 milioane de lei. Marcel Zaharia a informat că beneficiile implementării acestui proiect se vor oglindi in calitatea apei, deoarece va fi reabilitată staţia de tratare in intregime, respectiv, vor fi refăcute sistemele de tratare, filtrare, dezinfecţie, clorinare şi decantare, vechi din 1980. Un accent deosebit l-a pus Marcel Zaharia pe faptul că se va pune in funcţiune un sistem dotat cu cărbune activ (care elimină gustul şi mirosul apei) şi se inlocuieşte staţia de pompare. La această dată, apa transportată de la Virşolţ nu beneficiază de pompare continuă, timp de 14 ore ea staţionează in conducta de aducţiune Virşolţ – Zalău. Din acest motiv, ea primeşte gust şi miros, calitatea ei se depreciază, cu toate că din staţia de clorinare iese la parametri normali.
In cadrul proiectului se vor face imbunătăţiri la laborator, la instalaţiile electrice şi se va da in funcţiune un sistem de urmărire şi monitorizare, cu posibilitate de transmitere, a datelor la distanţă. Astfel se vor afla de pe flux, parametrii de calitate ai apei, randamentul staţiei de tratare şi indicatorii de presiune. Avand la dispoziţie aceste informaţii in timp real, se va putea interveni pentru imbunătăţirea calităţii apei. Marcel Zaharia a afirmat că toate analizele indicatorilor apei se vor imbunătăţi după finalizarea proiectului. Acum, nivelul de turbiditate este de 1,38 NTU (Normal Turbidity Units), mult sub nivelul maxim admis de 5 NTU. In anul 1980, valorile acestui parametru oscilau intre 2 şi 4 NTU, ceea ce reflectă in culoarea gălbui-maronie a apei. Instalarea sistemelor de filtrare cu cărbune va conduce la eliminarea mirosului şi gustului apei. Cat priveşte nivelul pH-ului, acesta este de 7,6, in limitele normale (6,5-9,5), iar amoniu, după tratare este de 0,01 (cu mult faţă de maximul admis 0,5 miligrame la litru). Şi nivelul clorului rezidual este in limitele admise, a susţinut directorul CAS, deoarece la consumatori acesta inregistrează 0,1-0,5 miligrame la litru, iar in reţeaua din Zalău este de 0,21 la punctul de măsurare. Azotiţii s-au incadrat şi ei in limitele admise, s-a măsurat 0,06, in timp ce concentraţia maximă admisă este de 0,5, iar la azotaţi (nitraţi) in reţea s-a inregistrat valoarea de 1,16, in timp ce maximul admis este de 50 de miligrame la litru. „Din punct de vedere bacteriologic, nu sunt modificări şi nu se inregistrează bacterii. Dacă nu ar mai fi clor, ar apărea in reţele şi in rezervoare bacteriile. Chiar dacă am avea apă de la Cluj aceşti indicatori ar avea cam aceleaşi valori, doar gustul şi mirosul ar dispărea. Şi la Cluj apa se dezinfectează cu clor, pentru că in toată apa potabilă din Romania se pune clor”, a arătat directorul CAS.
Apa, un dar preţios
Nimeni nu contestă valoarea şi utilitatea apei. Prea puţini sunt insă cei care acordă importanţa cuvenită calităţii ei şi protejării surselor. Necesitatea consumului apei de calitate şi cat de apropiată de puritate ar trebui să fie pusă cel puţin la rang de egalitate cu alimentaţia ecologică. Unul dintre marii susţinători sălăjeni ai ideii folosirii apei de calitate in scopul protejării sănătăţii şi vieţii este directorul executiv al Asociaţiei Regionale petnru Dezvoltarea Infrastructurii din Bazinul Hidrografic Simeş-Tisa, Vasile Dărăban. „Trebuie să acordăm o atenţie sporită calităţii apei, ţinand cont de faptul că ea este mai importantă decat alimentele. Obiectivele realizării conductei de aducţiune ar fi tocmai acelea de a asigura apă de calitate pentru locuitorii Sălajului şi a aprovizionării cu cantitatea suficientă. S-a văzut in perioada de secetă că sursele de apă sunt mult prea sărace la noi in judeţ, anul trecut rămanand foarte multe persoane fără apă in fantani”, a arătat Vasile Dărăban. Calitatea apei in lacul de la Virşolţ este discutabilă, deoarece aceasta este o apă de suprafaţă, provenită din parauri şi rauri care străbat mai multe localităţi, motiv pentru care este incărcată din punct de vedere microbiologic. Prin urmare, ea necesită mai multă cantitate de clor in vederea purificării, in timp ce apa de la Gilău ar avea nevoie de un tratament cu clor in cantitate mai scăzută. Apa din Tarniţa este acumulată din izvoare şi paraie coborate de pe crestele munţilor, care nu străbat nicio aşezare. Reprezentantul ARDIBHST a precizat că la această dată se aşteaptă cea de-a doua finanţare in cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu, in care, pe langă extinderea reţelelor de apă şi canalizare ar putea fi inclusă şi conducta de aducţiune a apei de la Gilău.
