Duminică, 10 mai 2015, în Duminica a V-a după Paști, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Ciumărna. Alături de Preasfinția Sa au slujit un ales sobor de preoți și diaconi, la slujbă fiind prezenți credincioșii acestei parohii, dar și fiii satului și credincioși din parohiile învecinate.
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Ciprian-Ionuț Daniliuc, urmând ca în duminica următoare acesta să fie hirotonit preot.
După săvârșirea Sfintei Liturghii și rostirea cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Petroniu a binecuvântat lucrările efectuate la casa parohială, lucrări începute în urmă cu trei ani, odată cu instalarea ca preot paroh a Preacucernicului Părinte Cătălin Lucaci.
Repere istorice
Situată la poalele Munților Meseș, în imediata apropiere a Municipiului Zalău, localitatea Ciumărna a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1460.
Din jurul anului 1700, în satul de la poalele Meseșului dăinuiește biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Aceasta a fost ridicată pe actualul loc datorită unei verosimile întâmplări: bătrânii spun că lemnele pentru construcţie au fost aduse din partea de răsărit a satului, iar carele ce aduceau lemnul au ajuns pe acest loc, unde uneia i s-a rupt osia, alteia jugul, iar alteia hamurile cailor. În această situaţie s-a hotărât strămutarea satului de unde era şi construirea bisericii aici. Actualmente locașul de cult se află într-o stare bună de conservare, aici săvârșindu-se Sfânta Liturghie doar o dată pe an, în ziua hramului.
Și pentru că astăzi este și Ziua regalității în România, trebuie menționat faptul că în memoria satului se păstrează și momentul în care, în anul 1938, Majestatea Sa, regele Carol al II-lea s-a oprit întâmplător la Ciumărna şi a vizitat bisericuţa de lemn, a cunoscut starea de spirit atât de unitară a locuitorilor şi a hotărât să schimbe denumirea din forma maghiară a satului cu cea de „Poiana Meseşului”, apoi a dispus ridicarea unei biserici, să fie sistematizat satul cu uliţe lărgite şi case aliniate pentru a deveni un sat model. A dispus de asemenea construirea unui sanatoriu pentru suferinzii de TBC şi o fântână arteziană în sat. Din nefericire doar primele două puncte s-au înfăptuit, celelalte rămânând doar înscrisuri în dosare. Astfel, timp de scurtă vreme, satul a purtat denumirea atât de frumoasă şi românească de “Poiana Meseş”. Au venit însă zilele de 17 şi 18 septembrie 1940 care au adus nori negri asupra satului, din care s-a pornit ploaia de sânge a nevinovaţilor martiri din Treznea şi Ciumărna, care au căzut sub rafalele de gloanţe ce au ucis atâtea vieţi nevinovate. Au murit atunci în satul Treznea 86 de persoane, iar în Ciumărna 12 persoane. Vârsta celor ucişi era între 2 şi 85 de ani.
Biserica actuală a satului, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, o adevărată catedrală între satele de peste Muntele Meseș, a fost ridicată între anii 1976-1990 și are o arhitectură întru totul deosebită.
