In asteptarea unui transplant… Reviewed by CD on . Mii de romani au nevoie de transplanturi de organe pentru a-si recapata sanatatea, dar Romania nu poate oferi solutii la nivelul la care ofera celelalte state d Mii de romani au nevoie de transplanturi de organe pentru a-si recapata sanatatea, dar Romania nu poate oferi solutii la nivelul la care ofera celelalte state d Rating:
Ești aici: Acasă » Eveniment»In asteptarea unui transplant…

In asteptarea unui transplant…

In asteptarea unui transplant…

Mii de romani au nevoie de transplanturi de organe pentru a-si recapata sanatatea, dar Romania nu poate oferi solutii la nivelul la care ofera celelalte state din UE. In prezent, prelevarea de organe de la persoanele aflate in moarte clinica se face doar cu acordul familiei si, cu toate ca uneori, astfel, sunt salvate vieti, raman numeroase cazurile cand romanii spun pur si simplu „Nu” atunci cand vine vorba de aceasta procedura. In paralel, in restul statelor UE, prelevarea de organe se face de la persoanele decedate fara a fi nevoie de acordul rudelor, decedatii fiind considerati din start donatori de organe si, implicit, salvatorii altor vieti.

Transplanturile au ajuns sa fie efectuate, in prezent, in tot mai multe cazuri, dand bolnavilor o noua sansa la viata. O inima sanatoasa sau un plaman transplantat pot fi un al doilea inceput pentru un om pe care boala l-a tintuit luni in sir la pat, condamnandu-l – fara operatia respectiva – la un final prematur. Insa, daca pe de-o parte, tehnologia permite si medicilor romani sa efectueze asemenea interventii chirurgicale, numarul de donatori nu este indeajuns de mare pentru a salva numeroasele vieti insiruite pe lista de asteptare. Iar lista este lunga, din cauza ca nu toti bolnavii gasesc donatori compatibili in randul familiei.

In Romania, chiar daca se gaseste un donator compatibil, aflat in moarte clinica, prelevarea de organe nu se poate face decat dupa ce familia isi da acordul, ne-a declarat Mihai Cheseli, purtatorul de cuvant al Directiei de Sanatate Publica Salaj.

Pentru a schimba situatia, Agentia Nationala de Transplant a propus Parlamentului, in 2010, un proiect de lege privind simplificarea procedurilor de prelevare a organelor. Inca de atunci, Agentia a propus ca fiecare persoana care nu a precizat in timpul vietii ca refuza donarea sa devina automat, dupa deces, donatoare de organe. Proiectul legislativ primise deja, la acea vreme, avizul senatorilor din comisiile juridica si pentru drepturile omului, insa nimeni nu a vrut sa duca lucrurile la bun sfarsit.

Cu chiu, cu vai, anul trecut, initiativa legislativa care ar fi adus schimmbari majore in ceea ce priveste prelevarea de organe a fost adusa in atentia autoritatilor centrale. Dezbaterile au fost intense si s-au intins pe cateva luni, dar, asa cum se intampla cu multe lucruri bune initiate in Romania, proiectul a fost condamnat la moarte inca din fata. Mai precis, cu toate ca a trecut de votul senatorilor, initiativa legislativa s-a blocat la Camera Deputatilor, astfel ca legislatia a ramas neschimbata: „prelevarea de organe, tesuturi si/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimtamantul scris a cel putin unu dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, in urmatoarea ordine: sot, parinte, copil, frate, sora. In absenta acestora, consimtamantul va fi luat de la persoana autorizata, in mod legal, conform legislatiei in domeniu, sa il reprezinte pe defunct” (Legea 95/2006, cap. II).

 

Pareri impartite

Cu toate ca au exemplul altor state, unde legislatia privind donarea de organe este mult simplificata si unde se salveaza mult mai multe vieti decat in spitalele romanesti, parerile romanilor sunt impartite vizavi de prelevarea de organe. In timp ce unii sunt pro, altii sunt total impotriva acestui procedeu si, implicit, impotriva prelevarii de oregane, invocand motive religioase si nu numai. „Eu cred ca prelevarea de organe salveaza vieti, sunt pentru aceasta idee. Sunt foarte multi bolnavi pentru care un transplant inseamna o noua sansa la viata, pe cand pentru cel decedat, cel aflat in moarte clinica, organul nu mai e de folos. Si mai cred ca timpul este foaret pretios. Daca am avea o lege prin care prelevarea sa se faca direct de la cel in moarte clinica, ar fi totul mai eficient, chirurgii ar putea lucra mai usor”, ne-a declarat Simona D., 43 de ani, din Zalau. O opinie asemanatoare am aflat si de la Gheorghe P., 57 de ani, din Zalau, care ne-a spus ca, „decat sa nu se faca nimic, mai bine sunt de acord ca organele sa fie prelevate si sa fie ajutati, astfel, alti oameni in suferinta”.

In schimb, de cealalta parte, Floarea M., de 66 de ani, din Zalau, ne-a spus ca nu gaseste firesc ca ea sau cei dragi, fie decedati sau in moarte clinica, sa fie „ciopartiti ca animalele”. „Poate ca omul ala chiar nu a vrut sa fie ciopartit. De ce sa-l tai? Stiu ca se pot salva alte vieti, dar mie mi-e frica de lucrurile astea”, a declarat femeia.

In timp ce autoritatile centrale nu se grabesc sa modifice legislatia astfel incat sa vina in sprijunul salvarii de vieti, bolnavii care au neaparata nevoie de transplanturi stau adunati pe o lista de asteptare. Directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant (ANT), Dan Adrian Luscalov, ne-a declarat ca, deocamdata, nu s-a finalizat centralizarea datelor pentru 2011, astfel ca o statistica a persoanelor inscrise pentru transplat anul trecut va putea fi cunoscuta abia la finalul lunii in curs.

„Inca nu am centralizat toate aceste date statistice pentru anul 2011. Probabil ca le vom finaliza spre sfarsitul lunii februarie, cand vor fi postate si pe site-ul ANT la adresa www.transplant.ro, asa cum sunt postate si cele pe anii anteriori, in formatul cerut de Comisia Europeana pe sanatate”, ne-a declarat directorul executiv al ANT.

 

Au murit asteptand un transplant

La sfarsitul lunii decembrie 2010, lista publicata de ANT arata ca 2.661 de persoane asteaptau un rinichi (din care 386 au fost inclusi pe lista in 2010, n.r.), 350 – un ficat, 166 asteptau un transplant de inima (din care 35 au fost incluse in lista pentru prima oara in 2010, n.r), 453 de persoane asteaptau un transplant de ficat (din care 162 au fost incluse in lista pentru prima oara in 2010, n.r.) iar 73 – un pancreas (noua bolnavi fiind pusi pe lista in 2010, n.r.). Cum donatorii sunt rari, multi dintre acesti bolnavi nu au mai ajuns sa faca operatia de care au avut atata nevoie. Astfel, in 2010, 14 de persoane din lista au murit in timp ce asteptau un rinichi, 20 in timp ce asteptau un transplant de inima, alte 38 au decedat asteptand un ficat, iar sase bolnavi ar fi fost salvati daca ar fi primit un pancreas.

De retinut ca, in 2010, au fost consultate in vederea obtinerii permisiunii prelevarii de organe, 117, din care 35 au refuzat. Cu un an inainte, dintr-un total de 112 familii carora li s-a cerut acordul, 70 au refuzat.

Putine sunt unitatile spitalicesti unde se pot face prelevari de organe, cu toate ca, in ultimii patru ani, printr-un Ordin al ministrului Sanatatii de la acea vreme, mai multe unitati sanitare din toata tara au fost acreditate sa efectueze activitati de declarare a donatorilor, de testare, prelevare, coordonare si transplant. Desi acreditate pe hartie, multe din ele nu au ajuns sa faca sirul de actiuni sus amintit intrucat, pur si simplu, le lipsesc dotarile. Ca urmare, doar medicii din clinicile universitare se afla in masura sa realizeze transplanturi.

Potrivit statisticilor ANT aferente datei de 31 decembrie 2010, la nivel national existau doua clinici unde se poate face transplant de inima, cinci clinici unde medicii realizeaza transplanturi de rinichi, o singura clinica unde se fac transplanturi de ficat si tot o singura clinica unde se fac transplanturi de pancreas, Romania neavand unitati medicale unde sa fie posibile transplanturile de plaman.

Trecand peste dotarile din unitatile medicale, medicii dispusi sa faca transplantul se lovesc de o alta mare dificultate si anume depistarea donatorilor aflati in moarte cerebrala, adica a celor care sunt tinuti in viata doar cu ajutorul aparatelor, si a caror insanatosire este imposibila, este extrem de deficitara. Diagnosticul respectiv – care este unul final – poate fi pus doar de coordonatorii de transplant, iar acestia sunt extrem de putini in spitalele din Romania.

Clip to Evernote

Comentează

© 2013 TRANSILVANIA TV Network Mixed By Fabrik

Sus