Pe Valea Someşului în Sâmbăta de Florii, cimitirele sunt pline ochi de către cei care vin să-şi comemoreze înaintaşii. Denumită şi Sâmbăta Morţilor sărbătoarea are un specific întâlnit cu precădere în aceste locuri, în care fiecare copil este servit cu dulciuri, de sufletul celor răposaţi. Dacă mai demult micuţii umblau pe la morminte cu trăistuţe, acum lumea e cu totul altfel. Darurile sunt adunate în ”pungile de un leu” inscripţionate cu branduri dintre cele mai alese.
Un top al brandurilor poate fi făcut până şi în cimitire!
Billa şi Kafland par a fi în topul celor mai întâlnite pe sacoşele şi pungile pline cu dulciuri. În peisajul pestriţ strident, nu este greu dă zărit nici Borsec sau Albacher. De altfel, domeniile sunt variate şi acoperă aproape ”tot necesarul” în materie de retail şi nu numai. Ceva mai timid pare a fi Lidl şi Penny, dar nu mai ascuns decât Profi sau Metro. ”Gura târgului” a fost ruptă cu ceva la care te aşteptai poate mai puţin! Îndemnul unui deputat USL de a fi ales! Timid, ici colo, mai întâlneşti şi alte oferte promoţionale inclusiv cu adresele web, care ”ajung mai greu” în inima obiceiului.
Frumos colorate tocmai pentru a muta privirile, pungile au câştigat bătălia cu vechile trăistuţe tradiţionale şi coşercile cu ştergar, ce abia mai pot fi văzute şi numărate pe degetele de la o mână. Dacă pentru cei mici obiceiul este un adevărat rai al dulciurilor aşteptat de luni bune, pentru cei mai vârstnici, farmecul sărbătorii nu mai poate fi acelaşi.
La fiecare mormânt copiii spun ”Dumnezeu să-i ierte!” şi primesc răspunsul ”Să-i ierte Dumnezeu!”, la fel cum era întru începutul obiceiului. Diferenţa constă în darurile primite. În locul colăceilor copţi pe vremuri în cuptor şi serviţi proaspeţi, secolul civilizaţiei oferă acum cele mai gustoase ciocolate sau cei mai apetisnţi biscuiţi. Evoluţia obiceiului nu s-a schimbat foarte mult dacă ar fi să ne luam după rânduiala creştinească. Slujbele sunt la fel iar rugăciunile preotului umplu întreg cimitirul. În lumina candelelor aprinse pe morminte însă, marketingul capitalist şi-a făcut prezenţa din plin. Reclama a pătruns până şi în lumea celor drepţi, trecuţi la cele veşnice. Timpul nu mai dă răgaz oamenilor, pentru a păstra vechile obiceiuri întru totul. Greu să mai ai vreme de ţestu şi cusut trăistuţe, greu să mai faci câte-o ştergură de coşarcă.
” Amu s-o schimbat vremurile, nu-i mai cum o fost”. Aieste le avem la îndămână cum le aflăm prin casă, aduse de copii de la oraş! Îs mândre şi aieste, numa nu înţălejem ce scrie pă iele. Bine că-s uşoare şi nu li să rump torţile!” ne-au spus câteva bătrâne sfătoase cu un pic de glumă în expresie, adunate lângă un mormânt bine îngrijit.
Principiul capitalist în care ambalajul contează se aplică până şi în tradiţiile seculare. Partea bună este că în toată povestea conţinutul a rămas acelaşi, oamenii vin cu acelaşi gând la căpătâiul moşilor şi strămoşilor, rugăciunile se înalţă tot lafel, iar pomenirea celor morţi se face an de an în Sâmbăta Floriilor. Cât despre formele colorate ale pungilor care defilează printre morminte…greu de făcut presupuneri. În funcţie de preţ, cerere şi ofertă…
Mircea Mureşan
