La praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor Parohiei Românași, Protopopiatul Zalău. Preasfinția Sa a fost întâmpinat de un ales sobor de preoți din care au făcut parte Preacucernicul Părinte Gabriel Gârdan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Gheorghe Gherman, parohul bisericii, precum și Preacucernicii Părinți din parohiile învecinate Cătălin Lucaci de la Parohia Ciumărna și secretar al Protopopiatului Zalău, Marcel Șamșodan de la Parohia Poarta Sălajului și Cristian Ianchiș de la Parohia Romita.
Situată pe șoseaua națională ce leagă orașul Zalău de orașul Cluj-Napoca, localitatea Românași, cunoscută în vechime ca sub numele de Unguraș, adăpostește vestigii istorice ce se întind în negura vremii până pe vremea stăpânirii romane. Astfel în partea de hotar numită „Cetate”, se afla amplasat în vechime Castrul Largiana. Aici s-au găsit monede de aur şi argint de pe timpul împăraţilor Octavian Augustus, Iulius Caesar, Galba şi Traian. De asemenea, săpăturile arheologice au scos la iveală şi cărămizi cu inscripţii romane. În altă parte de hotar numită „Traian” şi azi se păstrează urme ale drumurilor romane, tot atâtea dovezi că aici au staţionat legionarii vulturului roman. Dar prima atestare documentară a localităţii Românaşi datează din anul 1310.
Din punct de vedere bisericesc reținem faptul că Baliţă şi Dragoş, „voievozii de Maramureş”, au obţinut din partea patriarhului de Constantinopol, la 13 august 1391, recunoaşterea statutului de stavropighie pentru Mănăstirea Sfântul Mihail din Peri. În tomosul de recunoaştere, patriarhul Antonie IV (1389-1390 şi 1391-1397) l-a investit pe egumenul Pahomie cu titlul de exarh patriarhal, având drept de control şi judecată asupra preoţilor şi dreptul de a sfinţi biserici, atât în ţinuturile Maramureşului, Sătmarului şi Bihorului, cât şi în cele ale Sălajului şi Unguraşului. Pe de altă parte, s-au păstrat multe toponime care evidenţiază, din vechime, o intensă viaţă bisericească: Mănăstirea, Dealul Popii, Clejiile, Unghiul Popilor, ş.a..
Informaţiile furnizate de conscripţia generalului Bukow din anul 1760-1762 şi cele ale episcopului ortodox Dionisie Novacovici din 1767 scot la iveală situaţia confesională a Unguraşului la mijlocul secolului al XVIII-lea: o localitate omogenă din punct de vedere confesional, cu 107 familii, 506 locuitori şi 2 preoţi ortodocşi; nici un locuitor greco-catolic. Aceleaşi realităţi le surprinde şi conscripţia şaguniană din anul 1858 care consemnează Unguraşul printre cele 20 de parohii ortodoxe care supravieţuiseră intenselor acţiuni prozelitiste greco-catolice din această parte a Transilvaniei.
Credincioşii din această parohie au avut o bisericuţă făcută din bârne de goron lucrate numai din secure şi prinse în cuie de lemn. Această biserică este atestată documentar în anul 1632, fiind una dintre cele mai vechi biserici de pe meleagurile sălăjene. Pictura ei a fost realizată în anul 1810 de către Ioan Pop, zugravul, om cu un talent deosebit şi cu o tehnică vrednică de laudă, originar din Unguraş. În anul 1897, cântăreţul Vasile Vlaicu a pictat exteriorul acestei biserici. Sub pastoraţia protopopului Ioil Ghiuruţan, în anul 1914, a început construirea actualei biserici din cărămidă. Lucrările au fost finalizate în anul 1922 când, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, a fost sfinţită de către episcopul Clujului, Nicolae Ivan. Vechea bisericuţă din lemn a fost cedată ca monument istoric prinţului Ghica pentru a fi restaurată în parcul domeniilor sale din comuna Balc, judeţul Bihor. Această biserică a fost distrusă în anul 1940, când, în împrejurările tulburi ale cedării Ardealului, a ars până în temelie.
Revenind în zilele noastre, amintim faptul că parohia este păstorită de 37 de ani de către Preacucernicul Părinte Gheorghe Gherman. Încă de la instalarea în această parohie Preacucernicia Sa a desfăşurat o vastă activitate pentru buna administrare a parohiei, pentru păstrarea credincioşilor în sânul sfintei biserici şi readucerea la credinţă a celor rătăciţi.
Anul 2000 a reprezentat un an de cotitură pentru parohia Românași și pentru părintele Gheorghe, la 24 iunie sfințindu-se piatra de temelie a Complexului de Asistenţă Socială „Sfântul Gheorghe” pentru bătrâni şi tineri adultizaţi. Complexul de Asistenţă Socială va cuprinde: 50 de camere cu 25 de băi pentru bătrâni, camere pentru asistenţă medicală, sală de gimnastică sportivă recuperatorie, punct farmaceutic, magazin de incintă, coafor, frizerie, club, bibliotecă, sală de mese, bucătărie, spaţii de depozitare, spălătorie, ateliere (mecanic şi de tâmplărie), apartamente pentru oaspeţi, birouri pentru administraţie, etc., o capelă pentru serviciile religioase, dar și camere pentru preoții ajunși la vârsta pensionării și care nu au pe nimeni să-i întrețină.
De asemenea, în Parohia Românaşi s-a dezvoltat un serviciu de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice care este acreditat şi care are în prezent 3 angajaţi şi 20 de beneficiari.
La finalul Sfintei Liturghii, pentru întreaga activitate administrativ-gospodărească și pastoral-misionară, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Gheorghe Gherman distincția „Crucea Sălăjană”, cea mai înaltă distincție bisericească a Eparhiei. De asemenea Preasfințitul Părinte Petroniu l-a felicitat pe părintele Gheorghe pentru dăruirea cu care s-a implicat în proiectul ridicării acestui măreț Centru Social, dar și pentru faptul că peste puține zile Preacucernicia Sa va împlini frumoasa vârsta de 60 de ani.
După Sfânta Liturghie Preasfințitul Părinte Petroniu, însoțit de părinții slujitori a vizitat Complexul de Asistenţă Socială al parohiei, părintele paroh manifestându-și intenția ca din primăvară Centrul să-și deschidă porțile pentru demararea activităților pentru care a fost ridicat.
