În fiecare an pe 21 noiembrie, este prăznuită Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Cu prilejul acestei sărbători, prima din postul Crăciunului, bătrânii puneau ramuri cu muguri de măr sau cireş în aghiasmă, muguri ce înfloreau de Crăciun. Petalele acestor flori sunt pomenite şi astăzi în colinde, dar au mai rămas numai în poveştile bătrânilor. Chiar dacă obiceiul nu mai poate fi întâlnit, cei mai vârstnici de pe sate îşi aduc aminte de anii copilăriei, când moşii lor aşteptau colindătorii cu flori albe pe mesele gătate de sărbătoare. Pentru belşug şi bunăstare, rămurelele înflorate erau folosite în cele din urmă de Anul Nou, când băieţii aduceau primii urările de început de an.
Sfinţii Ioachim şi Ana au fost părinţii Maicii Domnului. Părinţii Sfintei Fecioare Maria, n-au trăit bucuria de a avea copii, dar cu mare credinţă în Dumnezeu, L-au rugat să le dăruiască cinstea de a fi părinţi, făgăduindu-I că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu şi-l vor închina Lui. Şi astfel, un înger pe nume Gavriil le vesteşte că vor avea o fiică, pe care o vor numi Maria.
Sfinţii Ioachim şi Ana, n-au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu şi astfel, la trei ani de la naşterea Maicii Domnului, au dus-o pe fiica lor, Maria, la templu. Se spune că la templu a fost întâmpinată de preotul Zaharia, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru că ea însăşi avea să devină Sfânta Sfintelor lui Dumnezeu, sălaş a lui Dumnezeu-Cuvantul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veşnic, avea să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei
Preotul paroh al bisericii cu Hramul Sfinţii Mihail şi Gavriil din Şimişna – Sălaj, Claudiu – Vasile Căprar, aminteşte în predică ce însemnătate are această zi sfântă de sărbătoare şi anume: “la un moment dat, drepţii Ioachim şi Ana, ajungând la o vârstă înaintată, ei nu conteneau în rugăciune să ceară mila lui Dumnezeu, să-I binecuvinteze cu un urmaş. De ce? Pentru că, în concepţia evreilor acele familii, care nu aveau copii, erau considerate ca familii cu păcate grele. Şi iată, că Ioachim şi Ana, Dumnezeu, chiar dacă au ajuns la o vârstă înaintată, i-au binecuvântat cu tânăra Maria. Dar ei în acele rugăciuni ce le spuneau, au mai adăugat una singură, că, indiferent de ce sex va fi, ei vor promite că-l vor închina lui Dumnezeu, că-l vor duce la templul lui Dumnezeu. Şi iată că momentul a sosit. Tânăra Maria s-a născut la cei doi sfinţi şi ea parcurge trei ani cu mama, şi iată că cei doi se duc la templu şi îndeplinesc legământul făcut în faţa lui Dumnezeu. Şi astfel, se spune ca Fecioara Maria a stat la templu până la vârsta de 15 ani”.
În predica săvârşită de părintele Căprar, acesta s-a adresat şi mamelor prezente la slujbă, cu îndemnul părintesc de duhovnic: “de aceea vă îndemn pe toţi, pe dumneavoastră mamelor, luaţi-o ca exemplu în viaţa dumneavoastră, îndemnaţi-vă fetele, copiii, s-o aibă ca şi cârmuitoare, să ceară mijlocirea rugăciunilor ei”, dar a amintit şi că presa în general, nu aduce beneficii nimănui, mai ales odraslelor, care nu-i îndeamnă pe aceştia la fapte de bun augur: “televiziunea şi mass-media, niciodată nu-I va învăţa să poarte frică de Dumnezeu. Acei copii care poartă frică de Dumnezeu, vă vor respecta şi vă veţi obţine răsplata la bătrâneţile dumneavoastră”.
Crengile de măr folosite drept ca şi sorcove de Anul Nou
Tradiţia ne spune că în această zi de sărbătoare, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, copiii pun crengi (nuieluşe) de măr în vase cu apă sfinţită. Acestea, ţinute în apă, lumină şi caldură, înmuguresc şi înfloresc, şi sunt folosite în noaptea de Anul Nou, drept “sorcove”. De altfel, în colinde se cântă despre florile dalbe, flori de măr, or măruţ mărgăritar. Desigur că ne întrebăm, ce măr ar putea face în luna decembrie flori dalbe, or de măr?! Astfel, pentru că strămoşii noştri ştiau de la bătrânii lor, că acea nuieluşă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea până de Naşterea Domnului ( de Crăciun), înseamna că “sfântul” a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguţa, flori dalbe: “aşe iera că dacă punei nuie în apă şi înflore, să zâce că Sfântu Niculae s-o rugat pântru el, şi dacă nu înflore îl scrijele cu boticuţa, mno” ne-a mărturisit Raveica o localnică.
Iar ca bucuria sărbătorii Intrarea Maicii Domnului în Biserică să nu fie umbrită de post, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la peşte.
Reamintim că Maica Domnului are în calendarul ortodox nouă zile de pomenire:
Opt septembrie – Naşterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21Noiembrie – Intrarea Maicii Domnului în Biserica, nouă decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, doi iulie – Aşezarea veştmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului şi 31 august – punerea în raclă a brâului Maicii Domnului.
Andreea POCOL
