Despre libertate și constrângere

Mirela ONIGAEDITORIAL – Mirela ONIGA

 

Libertatea-formă de manifestare a tuturor dorințelor, aspirațiilor; constrângerea-înăbușirea răbufnirilor interioare, înecarea gândului răzleț al ființei umane. Dualitatea libertate-constrângere se răgăsește în structura fiecărui individ. O parte din noi aspiră spre ceva, în timp ce, cealaltă parte vine în contradicție cu dorința, sufocând aspirația. Se poate vorbi despre o libertate creatoare, inovatoare, generatoare de idei. Aceasta poate constitui un fundament din care izvorăște inspirația. Pe de altă parte, constrângerea încătușează spiritul, închistează gândirea și înăbușă inspirația. În funcție de condițiile sociale, de cele economice, în funcție de mentalitate, simțire, principii și caracter, fiecare om își construiește propria libertate și își aplică propria constrângere. Astfel, unii sunt mai libertini în formele de comportare, alții sunt mai reținuți, iar felul de-a fi al fiecăruia are influență atât asupra lui, cât și a celor cu care relaționeză. Insuficiența ca timp, alte preocupări sau situații împiedică manifestarea libertății. Când auzim spunându-se:,,Trebuie să fac acest lucru!”-suntem martori la o anumită formă de reprezentare a constrângerii, care aduce cu sine necesitatea și nu dorința, de altfel lipsa pasiunii, chiar lipsa calității acțiunii. Libertatea
îmbracă mai multe forme, la fel și constrângerea. Se poate vorbi despre libertatea de exprimare, libertatea de acțiune, libertatea de-a fi. Toate acestea pot relaționa, regăsindu-se în sensul sintagmei:,,trăire autentică”. Conceptul autenticității, așa cum îl regăsim și la Camil Petrescu, de fapt exprimarea cu sinceritatea a ceea ce simți, gândești, a ceea ce se întâmplă în viața ta și a toturor celor cunoscuți.
Libertatea ar trebui să genereze doar acțiuni pozitive, totuși libertatea poate influența negativ ființa umană. A fi liber nu înseamnă a face orice în funcție de dorințe, cu riscurile comiterii răului altora. Există bariere între libertatea unora și libertatea celorlalți. Acestea sunt percepute în funcție de structura interioară a fiecăruia. Deși poate să pară la o primă impresie un paradox, și din constrângere se poate naște valoare. De exemplu, drămuirea timpului cu scopul reușitei unei acțiuni poate fi o formă de constrângere benefică. A ne constrânge libertatea constituie o reprezentare a sacrificiului uman, iar a-ți elibera constrângerea reprezintă o formă superioară de armonizare cu propria ființă. Acest concept bipolar libertate-constrângere este parte integrantă a structurii umane. Nu există individ care să nu trăiască ambele contrarii. În funcție de modalitatea de aplicare, oamenii diferă sau se aseamănă între ei prin comportament sau fel de-a fi. De exemplu, sărăcia sau bogăția pot determina atât libertatea, cât și constrângerea. Un om înstărit din punct de vedere material deține libertatea de-a cheltui mai mult mulțumindu-se pe sine. În timp ce altul, limitat material, va fi constrâns financiar să-și ofere acest privilegiu. Aspectul pozitiv al constrângerii ar sta în faptul că aceasta restricționează nevoia de risipire financiară la care sunt unii oameni predispuși. Cu siguranță există situații de viață numeroase în care cele două
aspecte se completează sau se resping. Noi, oamenii suntem liberi să visăm și constrânși să trăim, suntem liberi să dorim și constrânși să ne înfrânăm dorința, suntem liberi să iubim și constrânși să iubim cum trebuie, suntem plini de optimism, de speranțe și de entuziasm, și uneori, constrânși să le trăim pe toate.

ArticoleRecomandate

Recomandari din RubricaEditoriale