EDITORIAL – Marina GLODICI
După cum bine ştim cu toţii – sau cel puţin majoritatea dintre noi -, comunicarea stă la baza tuturor relaţiilor interumane. Şi asta pentru că această capacitate de a vorbi şi de a ne exprima astfel dorinţele, sentimentele şi intenţiile este ceva specific uman.
Ea, comunicarea, conferă membrilor societăţii modalitatea de a se cunoaşte reciproc, de a-şi dezvălui sentimentele şi de a închega relaţii de prietenie bazate pe respect, dragoste şi pasiuni comune precum arta, profesiile, principii comune şi alte criterii după care oamenii se grupează, formând o comunitate. “Aşadar, cuvintele, fie ele rostite ori scrise, sunt un mijloc de comunicare a ideilor. Aceasta este un lucru de bază în natura umană şi îşi are rădăcina în originea noastră divină.” (A.W.Tozer). Întotdeauna când am pus ceva în balanţă, am încercat să judec anumite situaţii, mi-a plăcut să mă bazez pe fapte concrete şi nu pe vorbele auzite şi nevalidate sau din supoziţii. De aceea am pus întrebări, am primit răspunsuri şi astfel am încercat să trag concluzii exacte şi speram din tot sufletul să pot comunica armonios cu cei din jur, în vederea înţelegerii şi colaborării adecvate.
Din păcate, sunt oameni cărora nu le prea place să comunice direct şi practică aşa numitul circuit închis de informaţii care poate fi foarte periculos, dar şi extrem de jenant pentru cei pe care îi implică. Am citit undeva despre o întâmplare. Se zice că un domnitor a fost odată bolnav şi a chemat un medic renumit. Acesta a întrebat despre simptomele bolii sale, despre apetitul pacientului, despre somn, despre digestie. Pe scurt, a pus o serie de întrebări. Acest lucru nu a plăcut domnitorului şi i-a spus că nu-i plac întrebările. Medicul s-a ridicat şi s-a îndreptat spre uşă. Înainte să iasă, s-a întors spre domnitor i-a spus politicos: “Excelenţă, dacă o să mai fiţi odată bolnav, vă recomand să chemaţi un veterinar. Acela nu pune întrebări pacienţilor”. Puterea de a vorbi este un dar nobil din partea lui Dumnezeu. Trebuie să interacţionăm şi să fim înţelepţi, deoarece “darul care îl face pe om de a transpune idei abstracte în sunete este un însemn al onoarei lui de a fi fost creat după chipul lui Dumnezeu” (A..W.Tozer).
În activitatea mea jurnalistică mi-a fost dat să iau multe interviuri şi aproape de fiecare dată eram uimită de frumuseţea sufletească pe care o descopeream în fiecare persoană intervievată. Îmi aduc aminte, chiar la începutul profesiei mele de jurnalist, am luat un interviu de la o mare personalitate care reprezenta o instituţie publică. Aceasta a dat dovadă de un mare caracter şi cu multă amabilitate s-a arătat deschis pentru a discuta şi a educa populaţia. Este adevărat că “o vorbă spusă la timp este ca un măr de aur într-un coşuleţ de argint…, iar marea condiţie a adevărului, pentru stabilirea lui, este discuţia liberă şi cinstită” (Richard Wurmbrand).
Desigur că sunt mulţi care sunt specializaţi în comunicare, ştiu cum să manipuleze prin publicităţi inadecvate şi, spre regretul nostru, au o mare influenţă asupra populaţiei. Comportamentul nostru, deschiderea faţă de semeni, corectitudinea şi responsabiliatea de care dăm dovadă sunt foarte importante. “Nu ceea ce face un om este de o importanţă vitală, ci ceea ce este el în ceea ce face. Mai mult decât activităţile pe care le desfăşoară un om, atmosfera pe care o creează el este cea care are o influenţă de durată” (Oswald Chambers). Deci, cuvintele te învaţă, însă exemplele sunt cele care te pun în mişcare.
Revenind la subiectul propus, comunicarea, vă învit, dragii mei cititori, să comunicaţi şi să fiţi fără prejudecăţi. Spuneţi mereu lucrurilor pe nume. Sincer şi direct. Nu vă uitaţi după zvonuri şi vorbe goale. Apreciaţi doar informaţia autorizată care se poate demonstra. Aşa se pot rezolva multe dintre probleme. Staţi de vorbă unii cu alţii ca să vă cunoaşteţi şi veţi redescoperi universul sufletesc al fiecăruia… Veţi fi încântaţi să vedeţi câţi oameni deosebiţi sunt în jurul dumneavoastră. Viaţa va fi mult mai simplă şi mai frumoasă dacă vom trăi într-o armonie plină de prietenie, onestitate, dragoste şi respect.
În ceea ce priveşte întrebările şi răspunsurile „Important este să nu te opreşti niciodată din a-ți pune întrebări”(Albert Einstein). „Nu căuta răspunsuri imposibile. Mai bine schimbă întrebările.“ (Confucius). “Fiecare comunicare este o şansă de a împuternici pe cineva. Învaţă când să fii tăios, când să fii agreabil şi când să menţii o poziţie echivocă”(Bruce Hyland).
