Într-un univers în care lucrurile şi faptele negative aproape că ne stăpânesc, nu mai avem timp şi „ochi” pentru a vedea frumuseţea, nu urâţenia, a face binele şi nu răul, pentru a iubi, nu pentru a urî. Ne cramponăm în timp, ne plafonăm în derizoriu, uităm să ne regăsim.
Într-un univers în care lucrurile şi faptele negative aproape că ne stăpânesc, nu mai avem timp şi „ochi” pentru a vedea frumuseţea, nu urâţenia, a face binele şi nu răul, pentru a iubi, nu pentru a urî.Ne cramponăm în timp, ne plafonăm în derizoriu, uităm să ne regăsim.
Adeseori dăm vina pe alţii, pe lume, pe întregul univers, adeseori ne credem invincibili şi plini de sine. Ne aflăm într-o continuă luptă după satisfacerea nevoilor materiale şi a intere-selor proprii, suntem unici în felul nostru. Privim în viitor cu interes, uitând să trăim prezen-tul, ne zbatem pentru ziua de mâine, uitând-o pe cea de azi. Ignorăm pe cei din jur, devenim nepăsători la sentimentele celorlaţi, ne abandonăm în rutină şi banal, în pueril şi superficial.
Ne întrebăm, uneori, de ce se întâmplă atâtea, aşteptăm soluţii salvatoare şi visăm la rezolvă-ri imediate, în timp ce noi, îngreunaţi de povara neştiinţei, ignoranţei şi dezinteresului , ne „savurăm” propria existenţă. Ne considerăm victorioşi, biruitori peste destinele noastre, dar nu facem altceva decât să trăim aparenţa şi nu esenţa.Ne întoarcem spre alţii cu vanitate, în loc să privim în adâncul nostru cu modestie. Ne mirăm că simţim tristeţe nedefinită şi o nostalgie inconfundabilă, suntem, de fapt, propriul nostru produs.
Aşteptând imbolduri şi impulsuri dintr-o lume de nicăieri, sperăm că va interveni o schimba-re, în timp ce noi suntem propria soluţie pentru schimbare.
Poate ar fi mai bine să privim lucrurile cu modestie, nu să afişăm interesul faţă de cei din jur, nu să facem răul, ci binele, să împrăştiem bunătate şi nu ură, să răspundem cu iubire şi nu cu indiferenţă. Soluţia întotdeauna vine din interior şi nu din exterior, din spiritual, şi nu din material, din simţire şi nu din mimarea sentimentelor. Suntem produsul propriei noastre conştiinţe şi a propriilor sentimente.
Răspândim în jur ceea ce simţim, suntem de fapt, o consecinţă a gândirii şi a emoţiilor noastre. Suntem noi înşine/însene prin fapt, cuget şi sentiment, mult mai complecşi decât realizăm. Aşadar, suntem o părticică din acest univers pe care-l învinovăţim. În noi stă schimbarea, pentru că fiecare dintre noi deţinem o soluţie prin bunătate, onestitate, raţiune şi iubire.
Şi aceasta nu este un vis…!
Mirela ONIGA
