Una dintre cele mai inedite culturi de pe Valea Someşului poate fi întâlnită la intrarea în Poiana Blenchii. În peisajul ruginit de toamnă un lan de crizanteme pare cu totul neobişnuit, în tiparul clasic al tarlalelor de mălai şi iarbă. În premieră, florile au apărut în zonă, în locul porumbului şi cartofilor, datorită proiectelor prin care tinerii femieri sunt încurajaţi să înceapă afaceri la ţară.
Pentru a prinde o finanţare pe programe europene, fermierii se dau peste cap să adune punctajul care să le facă proiectul eligibil şi înfiinţează cele mai inedite culturi pentru un punctaj maxim. Măsura 112 prin care tinerii fermieri sunt încurajaţi să se mute la ţară şi să facă afaceri în agricultură, face ca aceste culturi să atârne greu în obţinerea punctelor şi implicit a UD-urilor(unităţi de dimensiune economică), necesare pentru o finanţare comunitară. Numărul de puncte necesare depinde direct de numărul şi profilul culturilor, iar pentru acest lucru, fermierul Liviu CHIFOR a cultivat mai multe lanuri de crizanteme pe terenurile personale, cu gândul la banii europeni.
După mai mulţi ani în care a câştigat bani în occident, s-a hotărât să investească acasă în agricultura de performanţă. Cele două lanuri depăşesc douăzeci de ari ca suprafaţă, iar numărul florilor este de câteva mii. La 34 de ani, tânărul din Poiana Blenchii are un parc de utilaje, stupi, porci, livadă cu pomi frucriferi, toate prinse în proiectul european, care aşteaptă finanţarea.
Cheltuiala finală se apropie de 35.ooo euro, iar miza proiectului este de 40.ooo euro. Banii încă nu au venit, însă şi aşa fermierul spune că este optimist. Până în prezent s-a ales cu investiţia, munca şi stresul aferent, iar profitul rezultat din vânzări abia dacă acoperă cheltuielile. În condiţiile unui eşec în ce priveşte obţinerea finanţării europeane, Liviu spune că totul se va duce de râpă, iar investiţia nu va mai putea fi recuperată. Necazul cel mai mare al fermierului este lipsa contractelor ferme de vânzare a produselor. Până acum singurele produse livrate au fost fructele şi legumele, dar şi acelea vândute bişniţarilor, la un preţ mic. Pentru crizanteme, întreprinzătorul încă nu a găsit piaţă de desfacere, singura speranţă rămânând proiectul demarat şi obţinerea banilor comunitari pentru a încheia anul fără pierderi.
