Salajeanca Livia Bese a fost prima femeie criminalist pe cercetare la locul faptei din Romania. Dinamica, hotarata si cu un zambet usor pe chip, care dovedeste calmul cu care trateaza cazurile cele mai grele, are in urma 20 de ani intr-o meserie care inca tine de lumea barbatilor. Si, totusi, Livia Bese isi face meseria cu placere si profesionalism. S-a obisnuit sa ia totul pas cu pas si, ca sef al Serviciului Criminalistica din cadrul Inspectoratului de Politie Judetean Salaj, are in subordine 23 de angajati, din care doar unul este femeie.
Reporter: Ce v-a determinat sa alegeti meseria de criminalist?
Livia Bese: A fost ceva intre hazard si intuitie. In 1989 eram in ultimul an de liceu, am dat BAC-ul, a fost ok. Nu eram decisa la ce facultate sa ma inscriu si inca se primeau repartitii, in acea perioada, astfel ca nu eram stresata cu privire la viitor. Am decis sa nu mai urmez facultatea, ci sa ma angajez, sa nu mai stau pe banii parintilor. Aveam, totusi, o perioada de vacanta si am mers acasa. Parintii locuiau la sat. Le-am zis ce aveam de gand si nu s-au impotrivit. A doua zi, insa, m-au dus la lucrul campului. Am stat in soare toata ziua, iar seara am ajuns acasa “rupta”. A doua zi la fel. Cand i-am intrebat de ce, mi-au explicat ca daca vreau sa muncesc, atunci lucrul la camp exact asta inseamna. Asta a fost o lectie pentru mine. Mi-am dat seama de ce vor sa-mi transmita si am decis sa ma reintorc in Baia Mare, sa incerc altceva. De acolo am revenit in sat abia in toamna, cand deja eram intrata la Academia de Politie. Primii ani i-am facut la general, apoi a trebuit sa alegem profilul. A fost prima data cand am putut alege orice profil. Eu am ales Crimninalistica. A fost intuitie.
Rep.: Care sunt amintirile care va vin instantaneu in minte cand va ganditi la primul dvs. caz?
L.B. Primul caz nu mi-l amintesc foarte bine. Am inceput munca de criminalist in Zalau si tin minte ca erau cazuri usoare, marunte.
Pruncuciderile – cel mai greu de indurat
Rep.: Care a fost cazul care v-a marcat?
L.B.: Au fost mai multe cazuri care m-au marcat, este vorba despre cazuri de violenta. In momentul in care am inceput sa lucrez, nu aveam probleme cu niciun fel de eveniment, le faceam fata tuturor, indiferent ca era vorba de cadavre, furturi etc. Am un caracter puternic, sunt greu impresionabila. In schimb, dupa ce am nascut si m-am intors din maternitate, m-au impresionat teribil pruncuciderile. A fost o perioada in care rugam colegii sa mearga ei pe teren la astfel de cazuri, dupa ce am vazut cat de tare m-a afectat primul. Era foarte greu sa ii vad pe acesti copilasi si sa ma gandesc ca al meu e acasa si ma asteapta. M-au marcat aceste cazuri, mai ales ca a fost o perioada – 2006 – 2007 – cand se gaseau, anual, cativa nou nascuti aruncati in tomberoane.
Rep.: Concret, ce presupune munca de criminalist?
L.B.: Criminalistul ridica probe de la fata locului. Acei oameni in salopete albe pe care ii vede lumea la tv sunt criminalisti. Criminalistul la fata locului este acela care trebuie sa absoarba tot ceea ce ar putea sa conduca la identificarea autorului, la stabilirea faptei – pentru ca, de multe ori, poate parea o fata, dar prin probe se demonstreaza ca este altceva, la stabilirea obiectelor cu care s-a actionat. Criminalistii nu sunt cei care ies in fata, ei sunt cei ascunsi. Munca noastra este una de laborator.
Rep.: Cat de mult conteaza lucrul in echipa in ceea ce faceti dumneavoastra?
L.B.: Conteaza foarte mult. Un dosar fara partea criminalistului este greu de probat in instanta.
Rep.: Am inteles ca la Bucuresti se afla cel mai modern si mai bine dotat laborator de criminalistica din sud-estul Europei…
L.B. Institutul National de Criminalistica din Bucuresti este unul acreditat. In Europa, sunt state mult mai evoluate ca Romania, dar care nu au Institutele acreditate. Dotarile pe care le avem in Salaj, in Departamentul Criminalistica, sunt bune, avem aparate digitale, truse de criminaliustica, microscop. Sigur ca mereu se poate mai bine si am o lista foarte lunga cu materiale pe care ni le dorim, dar este Ok momentan. Trebuie sa retinem si ca situatia noastra operativa nu se compara cu cea a Clujului, a Bihorului.
Salajul nu are omoruri cu autori ramasi necunoscuti
Rep.: Ce ar trebui retinut la capitolul crime savarsite in ultimii ani in Salaj?
L.B. Pot spune ca nu au fost multe si ce este important e ca ele nu raman cu autor necunoscut. La un control recent, ni s-a cerut o analiza pe cazurile cu violenta – omoruri cu autor necunoscut si cand le-am spus ca nu avem, s-au mirat.
Rep.: Exista o tipologie a criminalului roman?
L.B. Nu. Aceasta tipologie este influentata de situatia fiecarui individ in parte, de mediul lui, de educatie, de influentele mediatice.
Rep.: De ce calitati este nevoie pentru a fi un bun criminalist?
L.B.: Da, trebuie anumite calitati, dar mi-e greu sa le precizez. Sunt atat de obisnuita cu ceea ce fac de 20 de ani incoace, incat mi se pare o stare de normalitate ca fac ceea ce fac. Nu am alta meserie, nu am facut o alta si nu vreau sa o schimb, asa ca mi se pare totul firesc. Cred, totusi, ca trebuie tarie de caracter pentru anumite situatii, sa nu clachezi si sa te poti detasa de probleme.
Rep.: Cat de greu va desprindeti de fiecare din cazurile care va trec prin mana?
L.B. Mi s-a intamplat de multe ori sa merg la fata locului, la evenimente mai deosebite, violente, dar lucrurile care nu ma intereseaza le pot da deoparte. Este important sa poti face asta. Te ajuta si pentru a te detasa si a privi obiectiv situatia, ele nefiind importante ca probe, dar si pentru o anumita conservare proprie. Nu este permis sa te incarci cu toate nenorocirile care-ti trec pe sub ochi. Nu este bine sa te lasi afectat. Nu le iau acasa, am invatat sa le las incuiate la birou.
Rev-ul petrecut la locul faptei – o obisnuinta
Rep.: Cum este munca in afara celor opt ore de program pentru dumneavoastra, in raport cu viata de familie?
L.B. Nu este un obstacol. M-am obisnuit cu asta, am luat lucrurile asa cum au venit. Daca este de mers, este de mers. Nu o data s-a intamplat sa fiu cu musafiri acasa, de sarbatori, si sa trebuiasca sa ii las acolo si sa plec pe teren. Asta se intampla mai ales la inceput, dar si acum, daca se intampla ca un eveniment mai deosebit sa necesite si prezenta mea, categoric ies pe teren. Poate altora acest lucru li se pare ceva deosebit, dar pentru mine, a petrece o noapte de Revelion pe teren, la fata locului, nu mai este surprinzator. Mi s-a intamplat asta si nu o data. Nu privesc aceste lucruri ca pe niste obstacole. Imi amintesc ca aveam copilul mic si ca trebuia sa plec pe teren. Venea dupa mine acel ARO specific acelor vremuri. Luam copilul cu mine in masina, mergeam in fata blocului unde locuia sora mea, soferul pornea goarna ARO-ului, sora mea cobora si lua la ea copilul, iar eu plecam pe teren. Alteori, aveam o vecina care venea sa stea noaptea cu copilul cand trebuia sa plec. Ma descurcam intotdeauna. Pentru un alt gen de femeie, acest lucru ar fi fost capatul pamantului, insa eu am privit situatia ca fiind ceva firesc. Aceasta mi-e meseria, mi-e draga si nu am considerat niciodata ca am facut sacrificii.
Rep.: Cat din munca de criminalist din viata reala se aseamana cu ceea ce lumea vede in filme?
L.B. Depinde. Sunt acele filme gen CSI, dar si acolo este totul mai mult film decat realitate. Mai sunt unele documentare prezentate de unele posturi tv, dar acolo se lucreaza pe un anumit caz, cu echipe mari, oameni multi, acestea sunt documentare care explica publicului mersul lucrurilor intr-o ancheta. In realitate, totul incepe de la fata locului, se face plansa foto, se identifica obiectele, se face raportul, se da apoi la dosar.
Femei in lumea barbatilor
Rep.:Ce faceti cand nu aveti inspiratie, cand simtiti ca pistele nu duc nicaieri?
L.B. Se intampla asta de multe ori si incerci atunci sa scoti ceva din piatra seaca. Macar informativ, nu in scris, le spunem cate ceva colegilor de la judiciar si incercam sa le impulsionam investigatiile.
Rep.: Sunt persoane care sustin ca meseria de criminalist se potriveste mai bine barbatilor…
L.B.: Da, sunt foarte multe persoane care sustin asta. Mie mi s-a spus nu o data ca am imbracat haine de barbat, dar eu cred ca in toate domeniile destinate mai ales femeilor este binevenit un barbat. Acelasi lucru il spun si il cred si in situatia de fata: printre atatia barbati, este foarte binevenita o femeie criminalist.
Rep.: Daca ati putea alege inca o data, pentru ce meserie ati opta?
L.B.: Tot criminalist. Nu regret ca am ales aceasta meserie. O fac cu drag, este ceea ce mi se potriveste. Am inceput in 1994 si de atunci nu m-am gandit nicio clipa sa-mi schimb profilul.
